Ideologie
De la Metapedia
Ideologia este un set sistematizat şi relativ ierarhizat de opinii[1]. În cadrul unei ideologii, principiile reprezintă premisele teoretice din care rezultă aplicaţiile specifice în funcţie de realitatea existentă. Plecând de la caracteristicile pe care le prezintă, ideologia are un caracter mai general decât o doctrină, având un mod mai universalist de a interpreta realitatea, deci şi interpretarea realităţii politice. Doctrina reprezintǎ totalitatea principiilor unui sistem politic, ştiinţific, religios[2]. Ideologia este un ansamblu de idei, doctrine sau credinţe caracteristice unei epoci, societǎţi, unei clase sau unui partid [3]. În general se consideră că există doar trei ideologii politice fundamentale: conservatorismul, socialismul şi liberalismul, iar celelalte sunt doar derivaţii şi combinaţii teoretice sau istorice ale lor.
A fi adeptul unei ideologii înseamnă să aderi la o anumită concepţie despre om şi despre societatea omenească, despre natura omului şi despre capacitatea lui de cunoaştere.
Cea dintâi şi cea mai cunoscută dispunere a orientărilor politice este aceea de a le aşeza pe axa tradiţională stînga-dreapta. Diferenţa dintre stînga şi dreapta a evoluat de-a lungul timpului de la o epocă la alta, de la o percepţie mai generală reprezentată de reformatori versus conservatori, la una modernă exprimată prin confruntarea între capitalişti şi anticapitalişti, pentru ca în contemporaneitate să existe o distincţie mai complexă între elementele materiale şi cele post-materiale.
O clasificare a ideologiilor politice o face şi Ronald Inglehart în funcţie de valorile politice pe o axă „materialism şi post-materialism". Dacă la început această axă a fost mai simplă, cuprinzând patru termeni, mai târziu când studiul a fost extins din Europa şi pe alte continente, a crescut la opt termeni. Între cei patru termeni de la început doi aparţin „post-materialismului": libertatea de expresie şi participarea mai mare a populaţiei la deciziile guvernului, iar ceilalţi doi reprezintă alegeri „materialiste": combaterea creşterii preţurilor şi menţinerea ordinii publice. În momentul în care au devenit opt, alegerile „post-materialiste" au devenit: societate mai puţin impersonală, mai multă participare la deciziile profesionale, mai multă participare la deciziile politice, ideile sînt mai importante decît banii, libertatea cuvîntului, oraşe mai frumoase, în timp ce cele „materialiste" s-au concentrat pe latura economică şi securtitate: combaterea creşterii preţurilor, menţinerea unei economii stabile, creşterea economică, menţinerea ordinii şi armată puternică.
La o analiză făcută pe această axă „materialism şi post-materialism" referitor la doctrine, cele tradiţionale ca liberalismul, socialismul, conservatorismul s-ar înscrie în zona materialistă, în timp ce unele post-moderne, ca feminismul sau ecologismul, s-ar încadra în spectrul post-materialist.
Guido Dericks face o clasificare a doctrinelor pornind de la schimbarea socială produsă în secolul XIX când s-a trecut de la comunitate la societate. Dericks consideră naţionalismul, ecologismul, şi parţial creştin democraţia, ca fiind ideologii comunitare, care contestă evoluţia către o societate de dimensiuni planetare, impersonală. În acelaşi timp fiecare din aceste doctrine, în funcţie de specificul fiecăreia încearcă să salveze comunitatea, sau părţile din comunitate care încă se mai pot salva. O altă categorie o reprezintă ideologiile „societale". Dericks nominalizează aici liberalismul, dar, şi social-democraţia, în timp ce creştin-democraţia o situează între cele două modele amintite.
[modifică] Note
- ^ “Doctrine politice. Concepte universale şi realitǎţi romaneşti”, p. 10-11
- ^ ”Dicţionarul explicativ al limbii române”, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998
- ^ ”Noul dicţionar explicativ al limbii române”, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002
[modifică] Bibliografie
- “Doctrine politice. Concepte universale şi realitǎţi romaneşti”, p. 10-11, Editura Polirom, 1998
